Biserica Ortodoxă Română

English

Este imposibil să vorbim depre biserica noastră  fără a face o incursiune în trecut, la începuturi. Şi ce începuturi măreţe avem noi, ortodocşii români din centrul Albertei! Ce poveste minunată şi plină de inspiraţie avem de împărtăşit actualei şi viitoarelor generaţii! Este povestea unui grup de români tenace şi temători de Dumnezeu care au venit cu peste 100 de ani în urmă (1898) din Boianul bucovinean şi au întemeiat Boianul albertan.

                    Despre pionierii români am scris în mod extensiv în anii trecuţi, dar nu se poate spune niciodată suficient de mult despre credinţa lor stătătoare în Dumnezeu, munca grea, curajul şi dârzenia lor. Acestea sunt calităţile (valorile) spirituale care i-au ajutat în vremuri grele şi pe care le-au transmis descendenţilor lor.  Vorbind despre descendenţi, este interesant de remarcat că la 50 de ani de la venirea primilor pionieri români în Alberta, copiii lor au întemeiat parohia ortodoxă română Sf. Constantin şi Elena din Edmonton, în 1948. Au mai trecut 24 de ani până când copiii şi nepoţii acestor pionieri s-au adunat pentru prima dată în biserica lor pentru a săvârşi Dumnezeiasca Liturghie (1972).

              Din 1948 până în 1972, serviciile religioase au fost ţinute în case particulare, capele ale caselor funerare şi mai apoi, în sala mare care acum este parte integrantă din Centrul Românesc. Motivul pentru care a durat atât de mult a fost că ei nu erau nici magnaţi petrolieri şi nici proprietari de domenii, ci lucrători modeşti care au făcut mari sacrificii financiare pentru a pune o bază solidă acestei moşteniri cu care toţi ne mândrim astăzi. Întocmai după cum pionierii români înaintea lor, aşa şi ei au avut de înfruntat necazuri de tot felul, dar încă o dată, credinţa lor în Dumnezeu şi munca grea s-au dovedit superioare încercărilor vieţii.

             Accentuând puterea de transformare a Crucii Mântuitorului, o cântare ortodoxă dedicată acestui instrument al mântuirii zice: “Mare este puterea Cruci Tale Doamne…că a făcut din pescari apostoli şi din păgâni mucenici…” Acelaşi lucru se poate spune şi despre ctitorii parohiei şi bisericii noastre: Un grup mic de oameni cu posibilităţi financiare limitate dar cu credinţă mare şi o viziune clară a viitorului, sub călăuza spirituală a noului lor preot paroh Mircea Panciuk (sosit la Edmonton în 1969), au devenit ctitori de biserică, îmbogăţind peisajul acestui oraş cu încă o Casă de Mântuire ortodoxă.

              În dimineaţa duminicii din 21 mai 1972,  harnicii parohieni ai parohiei Sf. Constantin şi Elena din Edmonton se îndreptau către inima şi sufletul comunităţii lor pentru a participa la sfinţirea bisericii de către episcopul Victorin. Marile lor sacrificii financiare şi nenumăratele ore de muncă voluntară se materializaseră într-o frumoasă biserică unde ei şi generaţii după generaţii viiitoare vor veni să participe la viaţa sacramentală a Bisericii, afirmându-şi vocaţia lor de fiinţe liturgice.

               De-a lungul anilor, au mai fost şi alte momente memorabile în viaţa parohiei noastre. După 1985, s-a construit o anexă, care constă din scena pentru sala principală a parohiei, cu birourile deasupra ei, şi intrarea spaţioasă în biserică (pridvorul), străjuit de clopotniţă.

              În 1989, noul preot paroh George Bazgan a venit de la Los Angeles la Edmonton, având greaua misiune de a continua să clădească pe temelia solidă pusă de ctitorii bisericii şi de pionierii de la Boian.

            Astăzi, suntem destul de norocoşi să avem printre noi pe unii din membrii fondatori atât ai parohiei cât şi ai bisericii. Chiar şi acum, după atâţia ani, se poate uşor observa emoţia în vocea lor atunci cînd povestesc despre acele momente care au fost de-a pururi dăltuite în istoria comunităţii ortodoxe române din Edmonton.   În martie 2001, domnul Florin Vlad, un tânăr iconograf şi pictor bisericesc, a fost angajat să picteze tavanul bisericii noastre în stil bizantin. Ca urmare a acestei transformări majore, pe 19 mai 2002, biserica a fost resfinţită de către Î.P. Sfinţitul Mitropolit Iosif de la Paris, Locum Tenens al Arhiepiscopiei noastre (la vremea respectivă), însoţit de alţi membri ai cleruluiPictarea tavanului bisericii în stilul bizantin, constituie tipul de proiect care adaugă nu numai valoare artistică bisericii dar uneşte totodată lumea văzută cu cea nevăzută în această jertfă cosmică de laudă şi închinare oferită iubitorului de oameni Dumnezeu, ziditorul întregului univers. În anul următor, acelaşi iscusit iconograf a pictat Altarul în întregime. Frumoasa şi delicata “tapiserie” bizantină transcende timpul şi spaţiul şi oferă tihnă minţii şi sufletelor celor care trec pragul bisericii noastre cu dorinţa sinceră de a-şi reînnoi sau întări comuniunea lor cu Dumnezeu şi a pregusta, aici şi acum, din împărăţia Lui cea cerească şi veşnică. Cei care au aflat în inimile lor bunătate şi spirit jertfelnic pentru a contribui cu rodul ostenelii lor la acest frumos proiect, s-au făcut co-ctitori ai bisericii, contribuind astfel la continuitatea visului şi viziunii de-a pururea-pomeniţilor ctitori ai parohiei în 1948 şi ai bisericii în 1972.În 2004, biserica a primit o mult necesară transformare prin crearea a trei arcade care separă pridvorul de restul bisericii, ceea ce dezvăluie frumuseţea iconostasului sculptat şi a picturii bizantine, de îndată ce se dechide uşa de la intrare. Arcadele au fost pictate în acelaşi stil în 2005.Astăzi, românii născuţi în Canada şi familiile lor, împreună cu numeroase familii de emigranţi din România, participă în fiecare duminică la prăznuirea Euharistică şi la alte evenimete sociale şi culturale. Avem un program de Şcoală Duminicală şi o Asociaţie a Tinerilor Ortodocşi.Inspirându-ne în continuare din credinţa nestrămutată şi viziunea  înaintaşilor noştri, potrivit spiritului şi practicii Bisericii Ortodoxe, se cuvine să încheiem cu cele două cereri liturgice care constituie un indiciu al recunoştinţei eterne a Bisericii faţă de cei care au făcut propovăduirea Evangheliei prioritatea vieţii lor: "Sfinţeşte, Doamne, pe cei ce iubesc podoaba Casei Tale" şi "Pe ctitorii Sfânt locaşului acestuia să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa. Amin!"Mulţumiri din inimă şi recunoştinţă adâncă devotaţilor noştri membri şi sprijinitori! Fie ca Bunul Dumnezeu să continuie să-şi reverse harul Său asupra noastră, a smeriţilor slujitori!