Eminescu in Edmonton

Eminescu – mândria românilor de pretutindeni

“Noi suntem adevăraţii contemporani ai lui Eminescu fiindcă ştim mai multe despre el decât ştiau cei care trăiau în vremea lui” (Edgar Papu).

Pe firmamentul Panteonului geniilor universale stăluceşte de mai bine de un veac Luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu. În pofida unor comentarii/atacuri maliţioase apărute în vremurile recente la adresa marelui poet, semnatarii fiind dintre cei care nu întrunesc suficiente calităţi de a-şi face numele cunoscut în alt chip, un fapt de incotestabilă notorietate care îl înalţă pe genialul poet deasupra unor veninoase afirmaţii este opera sa, care-l îndrituieşte de a fi: cel mai mare poet român din toate timpurile.

Prin întreaga sa operă, în decursul scurtei sale vieţi (39 de ani), Eminescu atestă genialitatea poporului român, dragostea faţă de glia strămoşească, bogatul tezaur al folclorului nostru naţional. Opera lui este o inestimabilă moştenire lăsată neamului din care a provenit, pe care l-a iubit cu toată fiinţa sa. Scrierile sale sunt preţuite la scară mondială, fiind traduse, în decursul anilor, într-un număr impresionant de limbi ale mapamondului, de la cele mai vechi (greacă şi armeană) la cele mai moderne, de circulaţie internaţională: engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană, etc.

Astfel, Eminescu a devenit un poet universal, îndrăgit de cei care ştiu să vibreze cu întreaga lor fiinţă la înaltele sentimente de iubire de frumos, indiferent de originea lor etnică.

Acest sentiment de mândrie naţională, precum şi dorinţa de a-l face cât mai cunoscut pe marele poet, au stat la baza eforturilor diasporei româneşti de pe toate continentele lumii, de a-i cinsti memoria prin diferite manifestări culturale şi a-i prezenta chipul într-o varietate de modalităţi artistice, aducându-l astfel în mijlocul lor ca pe un adevărat geniu naţional şi simbol al luptei pentru unitatea naţională a poporului român. Aşa se face că bustul sau reprezentarea în mărime naturală a lui Eminescu pot fi admirate pe faleza lacului Leman din Elveţia, la Viena, Paris, Rezina (Moldova), Comrat (teritoriul găgăuz), New York, Montreal, Windsor şi acum, în oraşul Edmonton, spre cinstea românilor din Alberta – una dintre cele zece provincii ale Canadei.

Ideea amplasării unui ansamblu monumental Eminescu la Edmonton are o vechime de câţiva ani buni şi aparţine profesorului şi scriitorului Constantin Clisu, stabilit cu familia în Edmonton. La început, ideea a fost menţionată doar ”în treacăt” semnatarului acestor rânduri, pentru ca apoi, pe parcursul timpului, aceasta să dobândească amploare, fiind îmbrăţişată de numeroşi români stabiliţi în oraşul Edmonton. Trebuie să mărturisesc că, deşi am subscris pentru înfăptuirea acestui demers încă de la bun început, am reflectat cu un plus de responsabilitate că luarea unei asemenea hotărâri presupune timp, un mare consum de energie şi mai ales însemnate costuri pecuniare. Cu mai bine de un an în urmă, profesorul Clisu mi-a pus în faţă prezentarea grafică a monumentului pe care l-am îndrăgit pe dată. Cam în aceeaşi vreme, îmi amintesc că dl. Clisu mi-a spus, citându-l pe Tudor Muşatescu: ”Părinte, ideile sunt ca puricii, sar de la om la om, dar nu-i pişcă pe toţi!”

O vreme, am cochetat cu ideea de amplasare a monumentului în parcul Parlamentului provincial din Edmnoton, dl. Clisu spunându-mi la un moment dat că a ”ales” un loc potrivit. La rându-mi, am studiat şi eu terenul şi am identificat locul ”ideal.” În urma unor investigaţii preliminare însă, ne-am dat seama că ar fi fost imposibil să obţinem aprobările necesare. Ne-am orientat apoi spre cea mai viabilă şi practică soluţie care ni se pare acum a fi cea care întruneşte toate cerinţele: amplasarea monumentului în faţa Centrului Românesc de la biserica ”Sf. Împăraţi Constantin şi Elena.”

Am constituit apoi un comitet de acţiune, în care am cooptat pe distinsul doctor John Slănină, pe arhitectul Kenneth Jason Forner şi soţia sa Magdalena, precum şi pe dl. George Chiosa. Îmi amintesc când i-am propus doctorului Slănină să facă parte din comintetul de iniţiativă acesta, mi-a spus entuziast: ”Voi contribui şi eu cu o sumă substanţială ca acest proiect să prindă viaţă!” Mi-am zis atunci în sinea mea: ”Iată un om care are darul de a citi gândurile altora şi care este foarte receptiv la… ”pişcăturile puricilor.”

Planul s-a desfăşurat în mai multe etape: partea întâi şi cea mai lesnicioasă – ideea – fiind rezolvată, am trecut la partea a doua, intuită încă de la bun început ca fiind cea mai dificilă, aceea de strângere a fondurilor pentru realizarea practică a proiectului. Între timp, dl. Clisu a tratat cu bunul său prieten, prof. Gheorghe Alupoaei din Vaslui, să înceapă crearea bustului lui Eminescu în ghips. Anul trecut, aflându-mă în România, am trimis profesorului Alupoaei suma de $500 pentru acoperirea costului materialelor. Toate acestea se întâmplau chiar înainte de a face primul apel la contribuţia financiară a confraţilor noştri români din Edmonton. Încrederea mea în generozitatea românilor din Edmonton, confirmată de atâtea ori de-a lungul anilor, nu s-a lăsat dezamăgită. Aşa se face că în prima duminică, când am prezentat proiectul şi am lansat apelul pentru donaţii, au fost colectaţi $4000, iar în a doua duminică, în jur de $5000. Între timp, arhitectul Jason Forner pusese la punct documentaţia necesară, doctorul Slănină deja cumpărase şi plantase teiul lui Eminescu, iar dl. George Chiosa avea pregătită echipa pentru turnarea din beton a coloanei. Compania Behrends Bronze Inc. făcea progres în turnarea în bronz a bustului, cărţii şi plăcilor de dedicare. Toate s-au desfăşurat într-un ritm armonios, dirijate parcă de o forţă invizibilă, devenită parte intrinsecă a comitetului organizator.

Anul acesta, la 15 iunie 2011, se implinesc 122 de ani de la prematura trecere la ve;nicie a poetului Mihai Eminescu. Este pentru noi un moment deosebit de emoţionant să marcăm acest eveniment prin dezvelirea acestui ansamblu monumental, închinat marelui poet, cu un sporit sentiment de mândrie patriotică, purtând în suflete o adâncă recunoştinţă pentru toţi cei care au lucrat cu timp şi fără timp sau care au răspuns cu generozitate tipic românească la dorinţa de a-l primi în mod oficial, în mijlocul comunităţii române din Edmonton, pe demiurgul poeziei româneşti.

Îi adresăm aşadar cu toţii, în armonioasa limbă română:
”BUN VENIT LA EDMONTON, LUCEAFĂR AL POEZIEI ROMÂNEŞTI!”

Pr. George Bazgan

Ianuarie, 2011